Demenţa
Decât să dau cu cuţitul în piatră,
mai bine aş da cu sufletul meu în sufletul tău –
să vedem dacă ar ţâşni scântei – să vedem
  cât de sus ar scăpăra...
să vedem – să vedem
dacă ai şti să stingi focul
încins în mine!
Să vedem dacă ştii să duci la
bun final
ceea ce ai iscat, dacă poţi domoli
dorul – amarul şi nebunul dor
pe care încă mă întreb:
de unde l-ai scos? ...
din ultimele cotloane,
cele mai ascunse unghere,
cele mai izolate lăcaşuri...
pe care le lăsasem...
bine uitate, în spatele unor speranţe
infantile – ce demenţă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu