Un Pic Imperfect

Un pic imperfect – uite-aşa a fost totul –
          un pic nu-ştiu-cum, dar se putea oare (şi) altfel? –
precum o frumoasă amforă ... uşor ciobită într-un colţ – uite, chiar acolo,
în colţul ăla!
Un perfect mozaic – din care vreo două bucăţi de ceramică s-au rătăcit –
şi-au lăsat oglinda ştirbă!
Nu-i prea mare stricăciunea...
doar un pic de-asimetrie,
entuziastă tare, dalta a mers prea iute şi-a zgâriat –
Uite! Acolo, o fisură...

---

Şi totuşi – mică precupeaţă ce-am ajuns –
Dragostea mi-am scos la mezat,
aşa , un pic imperfectă cum e!